Tuesday, March 20, 2007

Small town USA

Sometimes this week I will start working on a self-assigned little project that I will turn in as a graduate component for one of my classes. Every single day, for 30 days, I will post one picture of what I see as small town USA. I will not be taking just one picture. However, I will only post one. The reason behind this is to force myself to go out every day and look for a picture. I want to focus on various aspects of this community.

I could use your help. My American friends, if you have any suggestions of concepts/topics/symbols such as religion, entertainment, socializing and so on, please post them here. My beloved Romanians, please tell me what you have in mind when you hear USA. Anything. The first thing that comes to mind.

At some point during these 30 days, I will be in Chicago for a couple of days. I will still be photographing for this project. Maybe I'll try to seek some sort of difference or similarity with small town life.

If this works out well, I will probably run into a few stories on the way. I do not plan to limit this project to those 30 days. That is just what I will turn in for class, as an exercise. I am most likely going to continue photographing for this project, hoping that by the end of my stay in this country, I will have 10 to 15 decent images to put together a photo essay.

5 comments:

Bogdan said...

HOHO sunt primul :)
pai sa vedem.... SUA....
oameni grasi care au pretentii de modele (a se citi foarte grasi)
oameni normali care se comporta ca niste robotei
copii idioti
in genere oameni care fac umbra pamantului degeaba
simtul patriotic dus la extrem
si baschet, zippo, respectul pentru celelalt (normal datorat fricii ca te da in judecata dar macar exista)
... si sa nu uit blues (muzica) poate si jazz, dar neaparat blues :)
... MACDONALDS :)) si restul
de fapt o chestie noua pe care am observat-o aici
MANCAREA SANATOASA DE LA MACDONALDS cel putin asa spune in reclama :))

cam asta... bafta, misto proiectul
acelasi om, aceiasi umbra, Maran

andrei said...

interesant. multumesc!

mihai said...

Pai pentru mine inseamna America inseamna diversitate. Spunea cineva care, pana sa mearga acolo, prizonier al prejudecatilor, avea oroare de America si americani. Dupa ce s-a intors a spus "ii credeam superficiali, dar un popor care cumpara cultura si care investeste in educatie, e un popor salvat". Octavian Sava il chema...

Cred ca tot ce apare la suprafata, pe strada, sunt clisee cinematografice care au ajuns sa "reprezinte" america intr-un sens superficial. Exista, cu siguranta, ceva profund acolo. Exista un spirit, mult diferit de prafuitul "spirit" european. Ce imi pare haios e ca proiectul asta al Europei unite, care vrea sa copieze modelul american nu are sanse de reusita, dupa parerea mea, decat scremut si doar la nivel politic, pentru ca scapa din vedere un lucru esential: America e o natiune. Europa nu va fi niciodata o natiune ci o suma de popoare.

Ma fascineaza natiunea asta care coaguleaza in diversitate.
De aceea, intre toate lucrurile pe care le vedem acolo, oricat de diverse ar fi, trebuie sa existe un fir rosu, ceva care reprezinta in varii feluri, de multe ori total diferite, spiritul american.
Cred ca spiritul asta e prezent atat in confortul si reusite lor cat si in dramele sociale. Atat in disciplina aproape domestica cat si in rabufnirile de maxim non-conformism.

Am vazut, la un campionat mondial de fotbal, echipa SUA. Era, cu siguranta, printre cele mai slabe echipe prezente acolo. Dar cred ca a fost singura echipa care, cand s-a cantat imnul, nu mestecau guma, nu flegmau, nu se uitau dupa gagici in tribune ci stateau serriosi, cu fruntea sus SI CU MANA PE INIMA. Puri si simpli erau jucatorii aia! Atunci am inteles ca patriotismul, la ei, e cultivat si nu impus. Iar ei isi iubesc tara pentru ca e SINGURUL LOC DIN LUME IN CARE SE SIMT LIBERI.

Lucian Cretu said...

congregatii religioase, ritm trepidant (time is money), suburbii persoane cu dizabilitati, spiritul german daca tot esti prin zona indianapolis.

mikiduta said...

Ahhh... greu de spus din partea unui om ce n-a fost niciodata acolo, cred ca la un nivel de baza e o tara de sclavi fericiti, cred ca cineva, unul dintre parintii discreti ai americii s-a gandit la o societate in care fiecare sa-si atinga maximul, sa dea cat mai mult, la o fericire concreta, reachable happiness, ce poate fi obtinuta simplu, prin munca, efort individual. La un nivel superior cred ca au printre cele mai bune universitati, cei mai buni specialisti in mai toate domeniile, cea mai buna cercetare stiintifica, medicala, etc. Sunt cam tari, ce sa spun...
Ma uit la ceea ce a facut din bietul Andrei :-)in cateva luni de studiu si munca