Sunday, November 26, 2006
Maran in yahoo photos of the week
Felicitari, domnu' Maran, pentru pozitia numaru' 7 din Yahoo Week in Photos (Nov 17-23)!!!!!!!!!!!!! Pentru Mediafax este o premiera. Braaaaaaaaaaaavo! Dai de baut!
Thursday, November 23, 2006
Foto, audio, video, moto, velo
Am urmarit azi un link trimis de un prieten si am ajuns pe site-ul EVZ. Daca tot eram in zona, am inceput sa ma plimb putin prin site. Ce vad? EVZ are sectiune "Multimedia", frumos impartita in foto/video/audio?
M-am bucurat, pentru ca imi aduc aminte si acu' cu cata placere intram pe site la ei sa vad albumele coordonate de Mihai Vasile, care erau disponibile online acu' vreo doi ani. Daca la "audio" nu se incarca nimic, iar la "video" imi trebuia nu stiu ce plugin ca sa vad clipul "Judeca fiecare raspuns", cu totul altfel sta treaba la sectia "foto".
Evenimentul Zilei ofera celor pasionati de fotografie, printr-un simplu click, ocazia de a accesa un calculator care sa-i ajute sa determine cat va fi taxa speciala pentru masini second-hand (euro), incepand de la 1 ianuarie 2007. Recunosc ca nu ma asteptam sa dau peste catalizatorul euro 4 sau peste vreun indice de capacitate cilindrica. Vroiam doar sa vad pozele lui Codrin si ale baietilor de la EVZ. Totusi, presupun ca un sut in cur e un pas inainte si o sa ma invat minte sa nu mai am pretentii absurde de la Ringier.
Apropos, valoarea exprimata nu contine TVA.
M-am bucurat, pentru ca imi aduc aminte si acu' cu cata placere intram pe site la ei sa vad albumele coordonate de Mihai Vasile, care erau disponibile online acu' vreo doi ani. Daca la "audio" nu se incarca nimic, iar la "video" imi trebuia nu stiu ce plugin ca sa vad clipul "Judeca fiecare raspuns", cu totul altfel sta treaba la sectia "foto".
Evenimentul Zilei ofera celor pasionati de fotografie, printr-un simplu click, ocazia de a accesa un calculator care sa-i ajute sa determine cat va fi taxa speciala pentru masini second-hand (euro), incepand de la 1 ianuarie 2007. Recunosc ca nu ma asteptam sa dau peste catalizatorul euro 4 sau peste vreun indice de capacitate cilindrica. Vroiam doar sa vad pozele lui Codrin si ale baietilor de la EVZ. Totusi, presupun ca un sut in cur e un pas inainte si o sa ma invat minte sa nu mai am pretentii absurde de la Ringier.
Apropos, valoarea exprimata nu contine TVA.
Tuesday, November 21, 2006
Planul cincinal
M-am hotarat sa intrerup programul de master. Initial, trebuia sa petrec doi ani in oraselul asta. Din pacate, masterul contine mult prea multe clase de jurnalism/cercetare pentru rabdarea mea limitata. Programa e facuta in asa fel incat studentul la foto sa-si ia cam doua cursuri de fotojurnalism si doua pe diverse teme mass media. Asta pentru ca majoritatea studentilor la master vin din cu totul alte domenii. E de bun simt sa le dea o minima baza teoretica pe jurnalism.
In facultate (la Bucuresti si la Univ. of Montana) mi-am platit tributul studiilor mass media, drept pentru care o sa iau in urmatorul semestru doar cursuri de foto. In felul asta, la anul, in mai, cand o sa termin cu scoala, o sa fi trecut prin toate cursurile practice (fara din astea gen History of photojournalism etc. – nu de alta, dar nu e timp) de fotojurnalism pe care le ofera Univ. of Missouri. Viza imi permite sa mai fac noua luni de internship. Am inceput deja obositoarea cautare: trimit constant protofolii, cv-uri, dosare, scrisori.
Abia dupa internship incepe problema. Nivelul la care se practica fotojurnalismul aici este foarte ridicat. Ar fi ideal, profesional, sa lucrez pentru un ziar sau agentie americana. Sunt multe avantaje. Aici se fac reportaje in sensul adevarat al cuvantului. Fotografii au timp si bani la dispozitie. Majoritatea folosesc un sistem al dracului de bun: 3 fotografi din 10, la un ziar mare, lucreaza pe proiecte lungi, prin rotatie. Ma gandesc uneori ca multi fotografi din Romania, daca ar avea resursele de aici (in principal timp), ar face niste chestii extraordinare acasa. Nu tre’ sa ajungi in Irak ca sa faci o treaba ca lumea.
In plus, fotojurnalismul are vechime aici si e tratat ca atare. Nu esti un reportofon, un foto. Probabil ca e un cerc vicios. Fotoreporterul aici e mult mai informat decat acasa. E jurnalist. Pesemne ca si la noi, daca fotografii ar iesi din coltul lor si nu s-ar mai baza pe reporteri, lucrurile s-ar schimba putin. Sunt multe de spus despre cum se face fotojurnalismul aici. Expunerea pe care o am este, fireste, limitata la discutiile la care am participat.
Din pacate, in afara de viza care ma obliga sa dispar din State doi ani dupa ce termin scoala, mai e o chestie care ma cam sperie: multimedia. Cand zic multimedia, nu ma refer la nevinovata combinatie dintre sunet si fotografii. Asta e nimic. Din pacate, se impamanteneste aici o practica, despre care vroiam de mult timp sa povestesc: redactiile obliga tot mai multi fotografi sa filmeze pentru editiile online ale ziarelor. Din fericire, Romania este departe de momentul asta. Totusi, mai devreme sau mai tarziu, o sa ajunga si la noi. Motivul principal este reducerea costurilor.
Am stat de vorba cu multi editori si fotografi care trec acum prin chestia asta. Unii fotografi se ofera sa filmeze, ca sa fie siguri ca prind postul. Altii se opun. Pe mine ma ingrozeste chestia asta. Desi, cred ca m-ar speria si mai tare, daca as fi cameraman.
Kim Komenich, un fotograf experimentat (http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?f=/g/a/2005/10/28/iraqgallery.DTL) de la San Franciso Chronicle, spunea ca redactia care are de ales intre fotograf si cameraman o sa aleaga intotdeauna fotograful, pe care o sa-l echipeze si cu o camera video. Pentru ca, spune el, fotograful o sa filmeze, de cele mai multe ori, mult mai bine (incadrare, lumina, culoare). In felul asta, costul expeditiei se reduce la jumatate. Din nefericire, aceste practici incep, putin cate putin, sa impuna noi criterii de angajare. Stii sa faci poze? Bun, sunteti cinci care stiti. Acu’, care stie sa filmeze? Care stie sa editeze sunet pentru multimedia? Cam asa o sa se desfasoare, in curand, scenariul clasic de angajare pentru fotografii americani. Poate asta e si motivul pentru care facultatile se adapteaza si baga in programa cursuri de multimedia.
Oricum, e de speriat pentru cei care au ales foto. Apare totusi o dilema, despre care am citit recent cateva articole. Care este scopul final? Nu este, la urma urmalor, aparatul de fotografiat, doar o unealta? David Leeson, fotograf cu experienta si care a ras cam toate premiile mari pe foto, explica intr-un articol (http://www.sportsshooter.com/news_story_edu.html?id=1673) ca ar cam trebui sa renuntam la incapatanare, in favoarea jurnalismului de calitate. Mie, personal, mi-e greu. Daca as fi vrut sa fac video, as fi fost acum intr-un program de jurnalism TV. Totusi, discutia e interesanta si nu trebuie aruncata la cos, pentru ca ne priveste pe toti. Faptul ca Romania este inca la mare distanta de fotojurnalismul american imi apare, din punctul asta de vedere, ca un mare avantaj.
Totusi, gandul ca ma intorc acasa ma bucura si ma inspaimanta in acelasi timp. Ma gandesc sa ma intorc pentru ca sunt atatea de facut in fotojurnalism la noi. Pentru multi dintre cei de aici, Romania pare un rai fotografic. Cu toate astea, pentru mine e trist. Sunt constient ca nu prea exista vreo publicatie (online/hartie, nu conteaza) care sa ma lase sa fac treaba asa cum invat de la oamenii astia. Ceea ce ma face nitel incompatibil cu presa romaneasca. Oricum, o sa incerc. Cel putin, pana una, alta, asta este planul. Cam sumbru, dar asta e.
Daca ati ajuns pana aici cu cititul, sa ma iertati ca am scris asa mult.
In facultate (la Bucuresti si la Univ. of Montana) mi-am platit tributul studiilor mass media, drept pentru care o sa iau in urmatorul semestru doar cursuri de foto. In felul asta, la anul, in mai, cand o sa termin cu scoala, o sa fi trecut prin toate cursurile practice (fara din astea gen History of photojournalism etc. – nu de alta, dar nu e timp) de fotojurnalism pe care le ofera Univ. of Missouri. Viza imi permite sa mai fac noua luni de internship. Am inceput deja obositoarea cautare: trimit constant protofolii, cv-uri, dosare, scrisori.
Abia dupa internship incepe problema. Nivelul la care se practica fotojurnalismul aici este foarte ridicat. Ar fi ideal, profesional, sa lucrez pentru un ziar sau agentie americana. Sunt multe avantaje. Aici se fac reportaje in sensul adevarat al cuvantului. Fotografii au timp si bani la dispozitie. Majoritatea folosesc un sistem al dracului de bun: 3 fotografi din 10, la un ziar mare, lucreaza pe proiecte lungi, prin rotatie. Ma gandesc uneori ca multi fotografi din Romania, daca ar avea resursele de aici (in principal timp), ar face niste chestii extraordinare acasa. Nu tre’ sa ajungi in Irak ca sa faci o treaba ca lumea.
In plus, fotojurnalismul are vechime aici si e tratat ca atare. Nu esti un reportofon, un foto. Probabil ca e un cerc vicios. Fotoreporterul aici e mult mai informat decat acasa. E jurnalist. Pesemne ca si la noi, daca fotografii ar iesi din coltul lor si nu s-ar mai baza pe reporteri, lucrurile s-ar schimba putin. Sunt multe de spus despre cum se face fotojurnalismul aici. Expunerea pe care o am este, fireste, limitata la discutiile la care am participat.
Din pacate, in afara de viza care ma obliga sa dispar din State doi ani dupa ce termin scoala, mai e o chestie care ma cam sperie: multimedia. Cand zic multimedia, nu ma refer la nevinovata combinatie dintre sunet si fotografii. Asta e nimic. Din pacate, se impamanteneste aici o practica, despre care vroiam de mult timp sa povestesc: redactiile obliga tot mai multi fotografi sa filmeze pentru editiile online ale ziarelor. Din fericire, Romania este departe de momentul asta. Totusi, mai devreme sau mai tarziu, o sa ajunga si la noi. Motivul principal este reducerea costurilor.
Am stat de vorba cu multi editori si fotografi care trec acum prin chestia asta. Unii fotografi se ofera sa filmeze, ca sa fie siguri ca prind postul. Altii se opun. Pe mine ma ingrozeste chestia asta. Desi, cred ca m-ar speria si mai tare, daca as fi cameraman.
Kim Komenich, un fotograf experimentat (http://www.sfgate.com/cgi-bin/article.cgi?f=/g/a/2005/10/28/iraqgallery.DTL) de la San Franciso Chronicle, spunea ca redactia care are de ales intre fotograf si cameraman o sa aleaga intotdeauna fotograful, pe care o sa-l echipeze si cu o camera video. Pentru ca, spune el, fotograful o sa filmeze, de cele mai multe ori, mult mai bine (incadrare, lumina, culoare). In felul asta, costul expeditiei se reduce la jumatate. Din nefericire, aceste practici incep, putin cate putin, sa impuna noi criterii de angajare. Stii sa faci poze? Bun, sunteti cinci care stiti. Acu’, care stie sa filmeze? Care stie sa editeze sunet pentru multimedia? Cam asa o sa se desfasoare, in curand, scenariul clasic de angajare pentru fotografii americani. Poate asta e si motivul pentru care facultatile se adapteaza si baga in programa cursuri de multimedia.
Oricum, e de speriat pentru cei care au ales foto. Apare totusi o dilema, despre care am citit recent cateva articole. Care este scopul final? Nu este, la urma urmalor, aparatul de fotografiat, doar o unealta? David Leeson, fotograf cu experienta si care a ras cam toate premiile mari pe foto, explica intr-un articol (http://www.sportsshooter.com/news_story_edu.html?id=1673) ca ar cam trebui sa renuntam la incapatanare, in favoarea jurnalismului de calitate. Mie, personal, mi-e greu. Daca as fi vrut sa fac video, as fi fost acum intr-un program de jurnalism TV. Totusi, discutia e interesanta si nu trebuie aruncata la cos, pentru ca ne priveste pe toti. Faptul ca Romania este inca la mare distanta de fotojurnalismul american imi apare, din punctul asta de vedere, ca un mare avantaj.
Totusi, gandul ca ma intorc acasa ma bucura si ma inspaimanta in acelasi timp. Ma gandesc sa ma intorc pentru ca sunt atatea de facut in fotojurnalism la noi. Pentru multi dintre cei de aici, Romania pare un rai fotografic. Cu toate astea, pentru mine e trist. Sunt constient ca nu prea exista vreo publicatie (online/hartie, nu conteaza) care sa ma lase sa fac treaba asa cum invat de la oamenii astia. Ceea ce ma face nitel incompatibil cu presa romaneasca. Oricum, o sa incerc. Cel putin, pana una, alta, asta este planul. Cam sumbru, dar asta e.
Daca ati ajuns pana aici cu cititul, sa ma iertati ca am scris asa mult.
Friday, November 17, 2006
When the War Comes Home
Un reportaj care mi-a placut mult.
http://www.washingtonpost.com/wp-srv/photo/galleries/061029/lima/index.html
http://www.washingtonpost.com/wp-srv/photo/galleries/061029/lima/index.html
Tuesday, November 14, 2006
CPOY
Cu alte cuvinte, concursul College Photographer of the Year, organizat aici, la Missouri. Foarte tare! Chiar acum asist la jurizare (este deschisa publicului). O tanti de la National Geographic, care e in juriu, discuta despre Documentary category. Dar nu de asta scriu. Ci ca sa va sfatuiesc sa urmati link-ul asta, ca sa auziti si voi jurizarea: http://www.cpoy.org/?s=Podcast
Anul asta au facut o treaba foarte buna profii si au inregistrat jurizarea selectiei finale, la fiecare categorie. Va trebuie Quicktime. Merita. Pe cuvant!
Concursul mai dureaza doua zile.
Anul asta au facut o treaba foarte buna profii si au inregistrat jurizarea selectiei finale, la fiecare categorie. Va trebuie Quicktime. Merita. Pe cuvant!
Concursul mai dureaza doua zile.
Monday, November 06, 2006
miralle
Zicea Andra ca pun numai chestii triste pe blog. Uite un link catre site-ul lui Donald Miralle, un fotograf de sport: www.donaldmiralle.com
Sa va uitati si pe story-uri, sa va dati cu parerea.
Sa va uitati si pe story-uri, sa va dati cu parerea.
Friday, November 03, 2006
Expozitie Jurnalul/CRJI
Apropos de ce spuneam acu' cateva zile, despre fotografi romani care reusesc sa se apropie de oameni romani. Tocmai am vazut, pe site la Jurnalul, reportajele care au participat, din cate inteleg, la un proiect despre minoritati.
Foarte frumos! Deci, doamnelor, domnisoarelor si dragii mei care inca nu ati avut fericirea sa lucrati pe reportaje, se poate si la Romanica. Felicitaaaaari, ba!
Foarte tare! In general. In particular insa, avem curaj sa ne dam cu parerea, sa ne luam de munca lor? Nu de ai dracului. Constructiv. Hm?
Sunt foarte curios ce credeti despre reportaje. Dati-mi si mie niste inside information. Cum a fost cu editarea? Care era ideea?
Toate sunt reportaje?
Si, mai ales: aia e motocicleta lu' Radu, in poza 3 ?
Foarte frumos! Deci, doamnelor, domnisoarelor si dragii mei care inca nu ati avut fericirea sa lucrati pe reportaje, se poate si la Romanica. Felicitaaaaari, ba!
Foarte tare! In general. In particular insa, avem curaj sa ne dam cu parerea, sa ne luam de munca lor? Nu de ai dracului. Constructiv. Hm?
Sunt foarte curios ce credeti despre reportaje. Dati-mi si mie niste inside information. Cum a fost cu editarea? Care era ideea?
Toate sunt reportaje?
Si, mai ales: aia e motocicleta lu' Radu, in poza 3 ?
Subscribe to:
Posts (Atom)