M-am gandit ca ar fi un subiect bun, pentru un ziar local. Sa citeasca omu' ce fac concetatenii lui. Ideea a fost sa stau cu ei o zi intreaga, sa vedem cum muncesc. De unde dracu' sa stiu ca astia muncesc 16 ore pe zi? Am plecat la 3 dimineata de aici, ca sa ajungem acolo inainte de micul dejun si ne-am intors la 1 noaptea a doua zi. Foarte obositor.
Da' mi-a mai trecut, cand am vazut in ce hal trageau oamenii astia. Au inceput la 7 dimineata, au avut doua pauze de masa, iar la 10 seara cand am plecat inapoi spre Columbia, i-am lasat muncind. Fantastic. Americanii astia au un simt al responsabilitatii de necrezut.
Am aflat de excursia asta a lor din ziarul concurent, care a dat-o asa, ca un comunicat de presa, doua paragrafe nesemnate. Le-am spus editorilor mei, care s-au gudurat foarte tare, mai ales ca m-am oferit sa merg pe banii mei (asta imi trezeste multe amintiri - nu-i asa, Bara?) si ca celalalt ziar nu facuse nimic pe tema asta.
E foarte dragut cand vine vreun fotograf cu subiectul. Se schimba putin rolurile. "Sa nu uiti sa vorbesti, sa-ti dea si un reporter." Mi-au dat. Lectie foarte utila, asta cu gasitul subiectului. Astia pun mare accent pe chestia asta aici. Daca ma vede careva ca o frec prin redactie, imediat ma pun la cautat subiecte (stories, feature, orice). E chiar impus in redactie sa vii cu subiectele tale. Insista mult pe chestia asta si sustin ca asta o sa faca diferenta dintre un fotograf si un fotoreporter in orice redactie.
Ma rog, pentru ca am gasit subiectul si pentru ca le-a placut ce-a iesit, s-au batut pentru prima pagina si pentru sase sau opt imagini in ziar (nu mai tin minte). Au castigat.
No comments:
Post a Comment