Cu propozitia asta s-a terminat ieri discutia despre caption, la un curs. E destul de simplu. Evident, si bataia intra tot pe acolo. Da' ideea e destul de clara: sa nu lipseasca numele doar pentru ca ti-e lene sau ti-e jena. Cica 99% din ziarele americane nu publica o poza daca nu au numele persoanei din imagine. Ia imaginati-va putin ca, de maine, 50% din ziarele centrale romanesti n-ar mai publica poze fara nume. Am avea numai poze de pe stadion si de la parlament.
Apropos de asta, ne-au mai zis una buna: go outside your comfort zone! Adica nu alege subiecte lejere, usor de facut. Fa chestii de care ti-e teama! Am mers pe principiul asta la o tema care se chema "Breaking the Ice" si unde trebuia sa pozam 10 oameni de la mai putin de un metru. Tare! Am bagat la cutie aia cu "comfort zone" si, de cate ori simteam ca mi-e jena sa abordez o persoana, exact la ala ma duceam. N-a iesit mare rahat, da' am castigat o mica batalie cu mine.
In continuare, profu' imi reproseaza finut ca fac lucruri care-mi sunt la indemana. Nu stiu exact ce vrea. Cred ca nu e vorba decat de timpul pe care il petrec cu subiectu' (ceea ce se cam vede in imagini). E tot pe acolo cu momentul in care Mihai Vasile ne-a dat un soi de tema la Mediafax (venea ziua mediului). Noi am cam uitat, ne-a cam fost lene si cand a venit timpu' nu stiam cum sa pasam clatita fierbinte de la unu' la altu'. Asta nu bun. Asta e urmatoarea lupta.
Sar de la una la alta. Am vazut ca AFP l-a trimis pe Dilkoff la Budapesta. Multe imagini frumoase, da' n-am vazut nici un nume. Ieri la curs, duduia care ne este profa (f tare) ne-a zis "Cum va numiti?" in toate limbile din toate tarile pe care le-a vizitat. Si asta se intampla acu' 15 ani, cand mai lucra.
Nu e pacat? E trist ca cineva care poate sa faca niste lucruri cum fac Dilkoff, ori Daniel, ori altii de la agentiile mari sa nu aduca un plus de valoare imaginii printr-o simpla intrebare. Cred ca e vina firmei. Daca Reuters o sa ii impuna lu' Mihai sa vina cu datele persoanelor, probabil ca s-ar schimba lucrurile putin. Hm?
PS: la Mediafax s-ar putea impune chestia asta, nu?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
12 comments:
Uau! Dupa umila mea parere, de jurnalist nescolit (decat in Romania, traiasca!), treaba e cu dus si-ntors. Adica intr-un fel, doar pt. ca n-o fac probabil, mi se pare ca in unele situatii ar putea fi sa zicem timp pierdut. Ma refer la timp in care poate ai putea sa faci niste fotografii smashing. Dar desigur, exemplele ma contrazic. Ma uit la ce fac "astia cu nume" si vad ca nu e asa. Si in acelasi timp ma gandesc ca cine stie ce fotografii frumoase NU mi-e dat sa vad, doar pt. ca fotograful respectiv era ocupat in timpul asta sa scrie cu pixu-n canetel. Plus ca, sapand mai mult in problema, personal NU CRED ca numele unui om oarecare ce apare in fotografie poate ajuta ATAT de mult. Adica, cate informatie aduce numele ala, si mai alea CUI?!?! Poate numele ala inseamna ceva pt. doi-trei-zece oameni din miliardele de pe planeta. Scafarlia imi dicteaza ca e doar o exagerare in a fi corecti a, binenteles, americanilor, and justice for all.
Exemplu concret: imaginea de la rugby, cu care am castigat o mentiune la NPPA, concurs american, are urmatorul caption: "Romanian player pushes the ruck during a rugby test game against Canada in Bucharest November 19, 2005."
http://bop.nppa.org/2006/still_photography/winners/SAT/43079.html
Va place mai mult imaginea asta daca va spun ca pe jucator il cheama Cosmin Ratiu, amanunt pe care l-am aflat ulterior? Intreb si io.
E frumoasa discutia asta, asa ca o sa-mi bag si eu nasul pt ca ma distreaza.
Nu cred ca este prea greu sa intrebi un nume chiar daca pierzi "niste fotografii smashing" sansele fiind slabe, pentru ca nu tre' sa te duci instantaneu la individ. Cred ca aici e vorba de apropierea de individ, si in cele mai multe cazuri aceasta este nula - vezi barbu premiu - dar cred ca obisnuinta in a te apropia te va ajuta cand, in afara de a afla numele, mai intrebi si povestea din spate si poate asta te ajuta la modul in care abordezi pozele, ca facem fotojurnalism, nu?
Ceea ce pot eu sa concluzionez este ca noi nu o folosim iar ei se folosesc poate prea mult, si poate fac bine si noi nu stim ca nu incercam.
Dar mut mai important FC Preston - Barsnley 1-0. Triumf total
Zice Pigei ca numele unuia dintr-o oarecare multime inseamna ceva doar pentru o mult mai mica multime (probabil aia care il cunosc). Nu de asta tre' sa spui numele. Nu pentru aia care il stiu. Pentru ceilalti. Pentru cititorii tai, care astfel iti dau tie o chestie tare importanta: credibilitate. Imaginea nu este mai frumoasa daca ai nume. Dar ideea de fotojurnalism nu este sa faci imagini frumoase, ci sa il informezi pe un nenea care da 1 dolar, sau 1 RON pe un ziar. Frumosul e chestia aia care imbraca mai bine sau mai rau informatia. De multe ori m-am concentrat sa fie cat mai frumoasa imbracamintea si am uitat ca ea tre' sa se aseze pe un om, nu pe un umeras gol. Poate e proasta analogia. Spun doar ca frumosul de dragul frumosului este arta. Pentru arta exista studiouri, expozitii, galerii, pagini de cultura. In fotojurnalism, esteticul e o unealta foarte folositoare, dar nu un material. Iar am alunecat in comparatii :))
Si, totusi, ce dracu' inseamna FC Preston - Barsnley 1-0?
Bai, alo baietzii, mai usor ca trezim vecinii. Nu m-am facut inteles, sper. :) Io n-am zis mah ca nu e bine, Doamne fereste, iarta-ma, apara, mantuieste si pazeste! Am zis doar ca na, la al mai sincer mod nu stiu daca pe mine, io asta, ma va face sa ma simt mai, bine, rau, informat, altfel, pana mea, spuneti-i cum vreti, faptul ca citesc in ziar si numele celui din fotografie, daca subiectul este un om de pe strada. Ma jur! De-asta am spus ca treaba asta poate folosi multimii celor zece. Adica, si-aici chiar asta vreau sa zic, voi fi just: FAPTUL CA NU MENTIONEZI NUMELE UNEI PERSOANE DINTR-O FOTOGRAFIE STRADALA (de ex) NU-I SCADE (font 114) DELOC VALOAREA IN FATA OCHILOR MEI! Hai c-am si tzipat pe blogu lu' Andrei, ole! Atentie, am zis "mei", da? Si Bogdan, sansele sa pierzi chestii smashing (na, ca s-a impamantenit) exista. Gandeste-te la situatii mai dinamice asa, inundatii, catastrofe, Dinamo-Steaua.
Deci, ca sa trag o concluzie, e BINE sa ai numele celor din fotografie, dar e mult mai bine sa ai fotografia.
Da...exact ceea ce ziceam si eu (pardon, Andrei in locul meu!) la subiectul anterior. Asta diferentiaza fotojurnalismul de fotografia de alt gen. Subscriu fara rezerve celor spuse de Andrei, (si nu pentru ca e blogul lui!) si de Bogdan, na!
Catalinooooo, hai cu paiu' pe foc fata, ca uite baietii polemizeaza aprig la manie.
Pigei, stii ce mult tin eu la tine (na, ca am spus-o in public!), da' ma vad nevoita sa fiu impartiala (ca tot e vorba de jurnalism) si sa nu fiu de acord cu tine. De data asta. Iar daca e sa pierzi "chestiile smashing" (baga si tu copyrightu'...), pai le poti pierde din tot felul de motive. De pilda, ai ghinion si ti se termina fix atunci cardul/filmul/ acumulatorul...
Catalino, am dat-o simultan. N-ai somn, ai? Chiar ASTA e singura chestie care diferentiaza fotojurnalismul de restu'? Cand o sa am si io blogul meu o sa fii de acord si cu mine? :) Iar Andrei, acum serios, nu cred ca numele se scrie pt. credibilitate, sau pt. a-i oferi investitorului de 1 dolar sau 1 RON cat mai multa informatie de banii astia, ca nu-l faci mai destept cu 3 la 5 mii. Strada si numarul, ora si nr. de la pantofi n-are vinde mai bine ziarul. Of, fir-ar, bai, nu vreau sa ma inteleaga nimeni gresit, zau. Mihai Barbu, 26, unseen.
Dac-ar fi sa ma gandesc la lucrurile care m-ar putea face sa pierd chestiile smashing & co (tm) in fotografie, as pleca maine la Petrila sa ma apuc de agroturism agroalimentar, si-as lasa-o. N-ai dreptate, divagam, dar si eu iti nutresc aceleasi sentimente. ;)
Pigei, sigur ca nu e ASTA singura chestie care diferentiaza, Doamne fereste. Sigur ca mai sint o groaza de alte chestii. Stai sa-mi pun un ceai. Hmm, nu vreau sa te inteleaga nimeni gresit, dar e valabil si invers. Hai ca asta e rostul postarilor pe blog. Sa ne spunem parerile, chiar daca, sau mai ales daca nu coincid. Uite asa ne mobilizam...
Ce frumos miroase! Idei? Vizavi de aceasta dilema, trebuie neaparat sa va spun ce cred io de fapt. Tocmai am facut primul pure din viata mea (unde esti tu, mama?) si sunt convins - si o sa ma cert pe tema asta cu oricine, chiar pe alte bloguri, adica in deplasare - ca daca pui unt in loc de margarina iese o minune de pure. Nu credeti?
Si revenind in registrul belicos :)) ii dau dreptate lu' Mihai: nu, numele nu afecteaza deloc valoarea unei fotografii. Afecteaza doar calitatea de jurnalist a fotografului:). Mai ales in fotografia stradala, unde nimic in afara poate de lene ori jena nu ma impiedica sa ma duc sa pun o intrebare.
Cat despre riscul de rata momente decisive :) (am evitat subtil sa folosesc o expresie cu copyright, inlocuind-o cu o alta, mai veche), e destul de mic. La inundatii, catastrofe etc. poti sa ratezi doar daca esti acolo exact cand se intampla. Adica la Vadu Rosca ori la Rast ratai vreun moment important, daca erai acolo cand s-a rupt digul, nu a doua zi. Spun asta pentru ca tocmai mi-am luat-o pe coaja saptamana asta de la Barbara Davidson. M-a mancat undeva sa ma bag la portfolio review. M-a decorticat femeia. Constructiv, ce-i drept. Mi-a cam zis, cu alte cuvinte, sa-mi bag teleu'n cur. Cica sa-l folosesc doar la portrete ori unde nu poti s-ajungi cu piciorusele. Ma rog discutabil, e drept.
Totusi, cred ca exista o diferenta de care n-am zis nimic aici. Toata chestia asta cu numele pleaca de la un stil cu totul diferit. M-a intrebat tanti asta: "What do you want? To take pictures or to tell stories?" Cam asta e diferenta dintre ce se intampla acasa si ce se intampla aici. Majoritatea fotoreporterilor de ziar lucreaza in principal pe story telling. Chestiile gen miting, incendiu, in general, spot news, sunt asa, pe langa. Oricum, cred ca, in general, la tot ce tine de fotojurnalism, sunt mult mai importante intrebarile decat raspunsurile.
Am cam scapat-o pe asta, nu? :)))
sa incepem cu inceputul :
FC Preston - Barsnley 1-0
Am un prieten care tine cu Barsnley, eu tin cu Preston :). Ambele joaca in The Championship (divizia B engleza) si sunt fascinante pentru ca sunt echipe de sate, unde joaca doctorul, seful politiei, si in liga asta e o echipa care are stadion in curtea din spate a primariei si sunt foarte multe faze din astea. Am fazut meciul impreuna la Pizza Hut (TV Sport), pe mosilor si nimeni nu intelegea de ce noi ne injuram sau de ce eram fericiti.
Vroiam sa fiu rau si sa spun ca am uitat sa spun povestea :). Dar nu o sa spun asta.
Domnul PJ, nu cred ca in timpul unui miting sau steaua - dinamo mai stai sa intrebi numele, asa ca o sa ai timp sa faci pozele "smashing"(c), dar pe urma poti sa urmaresti un subiect (aia cu bastoane pe soate, impuscati...) si sa si aflii numele. Asta in cazul in care nu te cheama ca pe mine si iti bagi pula in el de subiect fara macar sa te prinzi ca faci asta (la asta mai am eu de lucrat andrei).
Am un exemplu apropo de discutia asta. Are domnul Barbu o poza cu un copil care sta langa un gard cu sarma ghimpat, cred, cu o cladire in spate (asa mi-o aduc aminte) care mi-a placut, dar tot timpul am fost curios sa aflu mai multe despre poza aia si pana acum nu am aflat :). Adica cred ca e vb de fiecare cand ai de ales daca iti place o poza mai mult cu sau fara poveste, si ca provider (fotoreporter) ai putea sa le dai o o varianta completa pentru ca oricum ei aleg ceea ce vor :).
Am mai avut o discutie cu Andrei despre un story in care mie nu mi-au placut deloc pozele si as vrea sa cred ca daca tot gasesti un subiect sa te chinui sa faci "nite poze" pentru ca textul trebuie doar sa fie o completare care sa ajute povestea nu poza .Probabil ca o sa ma injurati si o sa spuneti ca poza este in sine o poveste. Nu sunt deacord poza+text= poveste, poza singura este poveste in 0,000000000001 cazuri si cred ca am fost optimist.
Post a Comment