Cu propozitia asta s-a terminat ieri discutia despre caption, la un curs. E destul de simplu. Evident, si bataia intra tot pe acolo. Da' ideea e destul de clara: sa nu lipseasca numele doar pentru ca ti-e lene sau ti-e jena. Cica 99% din ziarele americane nu publica o poza daca nu au numele persoanei din imagine. Ia imaginati-va putin ca, de maine, 50% din ziarele centrale romanesti n-ar mai publica poze fara nume. Am avea numai poze de pe stadion si de la parlament.
Apropos de asta, ne-au mai zis una buna: go outside your comfort zone! Adica nu alege subiecte lejere, usor de facut. Fa chestii de care ti-e teama! Am mers pe principiul asta la o tema care se chema "Breaking the Ice" si unde trebuia sa pozam 10 oameni de la mai putin de un metru. Tare! Am bagat la cutie aia cu "comfort zone" si, de cate ori simteam ca mi-e jena sa abordez o persoana, exact la ala ma duceam. N-a iesit mare rahat, da' am castigat o mica batalie cu mine.
In continuare, profu' imi reproseaza finut ca fac lucruri care-mi sunt la indemana. Nu stiu exact ce vrea. Cred ca nu e vorba decat de timpul pe care il petrec cu subiectu' (ceea ce se cam vede in imagini). E tot pe acolo cu momentul in care Mihai Vasile ne-a dat un soi de tema la Mediafax (venea ziua mediului). Noi am cam uitat, ne-a cam fost lene si cand a venit timpu' nu stiam cum sa pasam clatita fierbinte de la unu' la altu'. Asta nu bun. Asta e urmatoarea lupta.
Sar de la una la alta. Am vazut ca AFP l-a trimis pe Dilkoff la Budapesta. Multe imagini frumoase, da' n-am vazut nici un nume. Ieri la curs, duduia care ne este profa (f tare) ne-a zis "Cum va numiti?" in toate limbile din toate tarile pe care le-a vizitat. Si asta se intampla acu' 15 ani, cand mai lucra.
Nu e pacat? E trist ca cineva care poate sa faca niste lucruri cum fac Dilkoff, ori Daniel, ori altii de la agentiile mari sa nu aduca un plus de valoare imaginii printr-o simpla intrebare. Cred ca e vina firmei. Daca Reuters o sa ii impuna lu' Mihai sa vina cu datele persoanelor, probabil ca s-ar schimba lucrurile putin. Hm?
PS: la Mediafax s-ar putea impune chestia asta, nu?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Zice Pigei ca numele unuia dintr-o oarecare multime inseamna ceva doar pentru o mult mai mica multime (probabil aia care il cunosc). Nu de asta tre' sa spui numele. Nu pentru aia care il stiu. Pentru ceilalti. Pentru cititorii tai, care astfel iti dau tie o chestie tare importanta: credibilitate. Imaginea nu este mai frumoasa daca ai nume. Dar ideea de fotojurnalism nu este sa faci imagini frumoase, ci sa il informezi pe un nenea care da 1 dolar, sau 1 RON pe un ziar. Frumosul e chestia aia care imbraca mai bine sau mai rau informatia. De multe ori m-am concentrat sa fie cat mai frumoasa imbracamintea si am uitat ca ea tre' sa se aseze pe un om, nu pe un umeras gol. Poate e proasta analogia. Spun doar ca frumosul de dragul frumosului este arta. Pentru arta exista studiouri, expozitii, galerii, pagini de cultura. In fotojurnalism, esteticul e o unealta foarte folositoare, dar nu un material. Iar am alunecat in comparatii :))
Si, totusi, ce dracu' inseamna FC Preston - Barsnley 1-0?
Ce frumos miroase! Idei? Vizavi de aceasta dilema, trebuie neaparat sa va spun ce cred io de fapt. Tocmai am facut primul pure din viata mea (unde esti tu, mama?) si sunt convins - si o sa ma cert pe tema asta cu oricine, chiar pe alte bloguri, adica in deplasare - ca daca pui unt in loc de margarina iese o minune de pure. Nu credeti?
Si revenind in registrul belicos :)) ii dau dreptate lu' Mihai: nu, numele nu afecteaza deloc valoarea unei fotografii. Afecteaza doar calitatea de jurnalist a fotografului:). Mai ales in fotografia stradala, unde nimic in afara poate de lene ori jena nu ma impiedica sa ma duc sa pun o intrebare.
Cat despre riscul de rata momente decisive :) (am evitat subtil sa folosesc o expresie cu copyright, inlocuind-o cu o alta, mai veche), e destul de mic. La inundatii, catastrofe etc. poti sa ratezi doar daca esti acolo exact cand se intampla. Adica la Vadu Rosca ori la Rast ratai vreun moment important, daca erai acolo cand s-a rupt digul, nu a doua zi. Spun asta pentru ca tocmai mi-am luat-o pe coaja saptamana asta de la Barbara Davidson. M-a mancat undeva sa ma bag la portfolio review. M-a decorticat femeia. Constructiv, ce-i drept. Mi-a cam zis, cu alte cuvinte, sa-mi bag teleu'n cur. Cica sa-l folosesc doar la portrete ori unde nu poti s-ajungi cu piciorusele. Ma rog discutabil, e drept.
Totusi, cred ca exista o diferenta de care n-am zis nimic aici. Toata chestia asta cu numele pleaca de la un stil cu totul diferit. M-a intrebat tanti asta: "What do you want? To take pictures or to tell stories?" Cam asta e diferenta dintre ce se intampla acasa si ce se intampla aici. Majoritatea fotoreporterilor de ziar lucreaza in principal pe story telling. Chestiile gen miting, incendiu, in general, spot news, sunt asa, pe langa. Oricum, cred ca, in general, la tot ce tine de fotojurnalism, sunt mult mai importante intrebarile decat raspunsurile.
Am cam scapat-o pe asta, nu? :)))
Post a Comment